Idila cu flori

A venit Ilie
S-o ia pe Mărie…
El a sărutat-o
Şi a înflorat-o,
Punându-i în păr
O floare de măr.

Însa Băsălie,
Şmecher, cum se ştie,
Iute a furat-o
Şi a de… florat-o.

După cununie:
“Iar amu’, Mărie”,
O-ntrebă Ilie,
“Copilaşu’ ista…
Îi din Băsălie?”

La care Mărie,
Spuse cu tărie:
“Cum să crezi tu oare
O aşa prostie?…
Toată lumea ştie
Că-i din flori, Ilie!”